12 ianuarie 1943, Maciova
Proces Verbal
Astăzi, doisprezece Ianuar[i]e anul una mie nouă sute patruzeci şi trei [în original apare, greşit: doi], în comuna Maciova.
Noi, Jandarm Sergent Major Iova Boru, ofiţer de poliţie judiciară de la Postul Jandarmi Căvăran din Legiunea Jandarmi Severin.
Constatăm prin prezentul proces verbal că azi, data mai sus arătată, cu ocazia serviciului executat în comuna Maciova, Colonia Ţiganilor, am găsit pe ţiganul Romulus Ciurariu, care fusese evacuat în Transnistria în toamna anului 1942, că a fugit de acolo şi s-a reîntors la domiciliul său din comuna Maciova, Colonia Ţiganilor.
Pentru a stabili felul cum numitul a putut să fugă de acolo, l-am invitat la oficiul primăriei comunei Maciova şi, procedând la interogarea lui faţă de martori[i] existenţi, acesta ne declară următoarele:
1) Mă numesc Ciurariu Romulus, ţigan, de ani 18, de religie ortodox, de profesiune muncitor, cu domiciliul în comuna Maciova, Colonia Ţiganilor, Jud. Severin, necăsătorit, avere n-are, carte nu ştie, declară:
În toamna anului 1942 am fost evacuat în Transnistria împreună cu ceilalţi ţigani, acolo ne-au dus într-o comună Covalevca [în original apare, greşit: Gavalioc] şi ne-a dat să stăm acolo toţi prin case şi grajduri, fiind înpărţiţi pe regiuni de origine din ţară, adecă cei din Banat într-o parte, iar cei din Ardeal în altă parte.
Nu ne punea nimeni la lucru şi nici nu ne dedea nimeni de mâncare, toţi trăiau cum puteau, încât foarte mulţi mureau dintre noi.
Într-una din zile a venit la noi un Domn Sub.Lt. care ne-a scris pe categorii: români, ţigani, care dintre noi are familie şi care e pe front sau invalid, spunând că ne trimite acasă şi, după puţin timp când au plecat parte dintre aceştia, ne-am strâns şi noi câţiva care ne cunoşteam şi am plecat după ei, fiindcă acolo nu ne păzea nimeni.
Am plecat de acolo cu un tren personal până la Odesa, dar acolo mi s-a schimbat trenul şi am venit mai departe până am ajuns la Bucureşti. Pe acest tren m-a întrebat un şef de tren de bilet, pe care nu-l aveam, şi totuşi m-a lăsat să vin în ţară, văzându-mă aşa nenorocit, fiindcă eram şi bolnav cu burta umflată.
La Bucureşti însă, fiindcă nu aveam asupra mea nici un act, m-a prins poliţia şi după aceia m-a dus la Prefectura Poliţiei, până eu am scris o carte acasă la tata, de mi-a făcut acte şi mi le-a adus acolo, de am scăpat, şi am venit împreună cu tata, cu bilet de tren în regulă.
Aceasta îmi este declaraţia, pe care o dau, susţin şi semnez propriu prin punere de deget, neştiind carte, după ce mi s-a cetit.
- Romulus Ciurariu
Drept pentru care am dresat prezentul proces verbal, care se va înainta Legiunei Jand[armi] Severin, Lugoj, spre cele legale.
/ Şeful postului Căvăran,
Jd. S.Maj. ss. I. Boru
Mart[or] Asist[ent] ss. Barbura Andronie